Halta Clinceni şi cartea vişinie a lui Nico

1985 afişări
11 Mar 2014 - 10:29:00 PM
Distribuie:

Rapidul merge astăzi la Clinceni, cu moralul în cer, după ce a zdrobit pe teren propriu pe CF Brăila, cu un 5-2 spectaculos, pe gustul tribunelor nebune din Giuleşti, în care m-am bucurat să fiu din nou prezent.

image

Meciul nu e uşor, cel puţin la prima vedere, mai ales că ilfovenii nu au pierdut decât un singur meci acasă în acest sezon. Dar, e drept, încă nu au jucat cu Rapidul. Un Rapid pe val, cu poftă de gol (şapte, în două meciuri), un Rapid care, în acest moment, pare de neoprit şi de nedetronat. Deşi, aşa cum ştim cu toţii, când e vorba de echipa asta, lupta va ţine, probabil, până la sfârşit. Şi, până la urmă, nici nu suntem obişnuiţi cu liniştea, poate chiar ne-ar surprinde negativ, glumind puţin.

Ce mi-a plăcut la meciul cu Brăila, şi nu numai, este că, la sfârşitul meciului, jucătorii au venit din nou să cânte împreună cu noi, pentru câteva minute. De fapt, acest lucru a devenit ceva obişnuit şi sper să se perpetueze şi la anul, în Liga I, dacă dă Dumnezeu şi lucrurile merg aşa cum trebuie, pe toate planurile (mai ales cel de reorganizare). Este un gest care întăreşte legătura din ce în ce mai puternică dintre galerie şi echipă, o legătură pe care o simt mai strânsă ca niciodată, cel puţin de când merg eu pe stadioane pentru alb-vişiniu. Liga a II-a ne-a unit, a făcut ca lucrurile să fie este exact aşa cum trebuie să fie. La Rapid merge cel mai bine această simbioză dintre galerie şi jucători. Lucrul ăsta se vede în teren, pentru că ai noştri îşi pun şi inima la bătaie, nu numai osul. Băieţii care îmbracă sfântul tricou alb-vişiniu sunt conştienţi că au norocul să aibă în spate cel mai frumos suport din România, şi înţeleg că la Rapid se joacă cu inima, pentru inimi. Pentru inimile din tribune, care bat, măcar şi numai pentru cele 90 de minute, numai pentru Rapid.

Nico a primit cartea verde. Sau, mai bine zis, cartea vişinie. Abia aştept să îl văd din nou într-un meci oficial, îmbrăcat în tricoul pe care îl sărută cu atâta dragoste după fiecare gol. L-am văzut în amicalul cu FC Voluntari marcând un nou gol fenomenal, trădând o uşurinţă care îmi dă speranţe că mai are în desagă asemenea execuţii, atât de potrivite spirirului giuleştean. Nico e un mare câştig, pentru că, pe lângă faptul că este un fotbalist foarte bun, este şi o inimă Rapidistă. Este unul dintre noi, suporterii. A crescut în spiritul acestui club, îl înţelege, îl simte. Iar noi îl vom purta din nou pe aripile cântecelor noastre. Îi vom purta pe toţi 11, astăzi, către o nouă victorie a Rapiduleţului.

Luchian Abel

« Înapoi la INTERVIURI