INTERVIU NICOLAE MANEA

1520 afişări
12 Feb 2014 - 3:22:01 PM
Distribuie:
Președintele Nicolae Manea a acordat un interviu în exclusivitate pentru pagina oficială a Rapidului în care vorbește despre insolvență, faliment, revenire, antrenor, postul de bâldâbâcar, jucători și publicul din Giulești.

5422_264144927083081_540440865_n

Care este situația reală a clubului în acest moment pentru a evita unele speculații din presa sportivă?

Trebuie să privim adevărul în față și să nu ne păcălim singuri. Situația nu este deloc bună și în momentul acesta încă plutim în incertitudine. Investitorii cu care ne aflăm în discuții au devenit destul de sceptici. Nu trebuie să înțelegeți greșit, n-au anunțat că se retrag. Încă studiază actele. E firesc să o facă, nu te poți arunca în necunoscut când vorbim de sume cifrate la milioane!
Există șanse viabile de redresare, de ieșire din situația asta negativă prelungită?
Se pare că am devenit efectiv dependenți de data de 14 februarie. Oamenii se tem și pe bună dreptate. Se tem nu neapărat de banii pe care i-ar putea pierde și nu sunt deloc puțini. Le este frică să își asocieze numele acum cu un club care în data de 14 februarie ar putea fi declarat falimentar. Indiferent de ce decizie se va da la judecată, trebuie să se termine odată! Există firme care susțin că o vor lua cu noi de la capăt, chiar dacă suntem trimiși în liga a patra. Din fericire, Rapid rămâne un brand care atrage, indiferent de divizie! Dar, să treacă acea dată fatidică.
Care a fost cel mai greu moment trăit la Rapid?
Prefer să încep cu momentele bune care au fost destul de puține, deși am stat o viață în Giulești. Ca jucător am ridicat Cupa României deasupra capului, iar ca secund al lui Mircea Lucescu am adus titlul de campioană în Grant. Nu-i foarte mult, dar nici puțin. În schimb, după încheierea activității de jucător, exceptând anul acela cu câștigarea campionatului, am revenit numai în momente grele. Așa mi-a fost scris. Nu pot rezista departe de Rapid când văd că suferă. Aici sunt acasă. Nu am venit pentru bani, nu am un contract și nici nu sunt angajatul clubului. Mai mult, am renunțat la contractul de un an și jumătate pe care îl aveam la Brașov. Vreau să ajut! Și m-am bucurat când am găsit aici câteva persoane care au aceeași filosofie cu a mea. Se zbat, se chinuie pentru ca imaginea Rapidului să existe și în fiecare dimineață o iau de la capăt pentru simplul fapt că sunt rapidiști. Cu astfel de oameni, Rapid n-are cum să moară!
Cu lotul actual, Rapid ar face față rigorilor din Liga I?
Asta este o întrebare de pus antrenorului. Și pentru că a venit vorba de antrenor este admirabil ce a reușit Viorel Moldovan cu acest grup. Îl cunoșteam ca un jucător de excepție, nu îl știam și atât de priceput în antrenorat. Practic el a trecut un examen la Rapid în condițiile actuale. Din ce am văzut de la distanță, Rapid dispune de un lot bun, dar foarte numeros. Chiar am discutat cu câțiva jucători de care ne vom despărți în această iarnă, pentru că asta este viața în fotbal. Sigur, pentru Liga I vor trebui întăriri, acolo altele sunt pretențiile. Dar, să ajungem acolo.
În cercurile rapidiste circulă zvonul că, undeva în umbră ar fi Nicu Gheară.
Este bine că putem clarifica aceste lucruri. Întoarcerea mea la Rapid nu are absolut nicio legătură cu Nicu Gheară. Noi suntem prieteni încă din vremea în care eram fotbaliști. A devenit nașul de cununie al fiului meu mai mic, deci suntem și neamuri. Dar, atât! Nicu și întreaga sa familie sunt rapidiști, iubesc Rapidul, dar nu și-au manifestat vreodată intenția de a se implica în vreun fel în destinele echipei. Nicu are viața sa acolo unde se află și îi este foarte bine.
Chiar are nevoie președintele Nae Manea de asistentă personală?
Câtă tevatură s-a făcut cu această confuzie. Nae Manea n-are nevoie de nicio secretară. Mai degrabă de un bâldâbâcar, adică de unul care să stea pe malul lacului, să arunce cu pietre în apă și să asculte cum fac bâldâbâc! Lăsând gluma, acel anunț a fost lansat de către președintele consiliului de administrație al Rapidului, adică de Adrian Zamfir.
Cum este mai greu, jucător, antrenor, sau președinte?
Fiecare postură își are greutățile ei. Ca jucător ai presiunea publicului. Trebuie să ai evoluții și rezultate bune, altfel te trezești alergat pe șine. Ca antrenor ai de gestionat un grup și simți permanent pe umeri presiunea rezultatelor. Dar postul de președinte este mult mai complex. Pentru că toate problemele ajung la tine, ale jucătorului, ale antrenorului și ale angajatului. Și trebuie să găsești mereu o soluție.
Din acest interviu nu poate lipsi publicul giuleștean, un public cu adevărat aparte…
Pentru mine această întoarcere acasă este și o întoarcere în timp. Pentru că regăsesc în tribune același public cald care îl aveam și când eram jucător. Au fost foarte multe meciuri în care publicul ne-a făcut să revenim și ne-a împins spre victorie. Sunt atașat de suporteri, iar ei mă cunosc și știu că nu sunt un tip fals. Suporterii aceștia minunați își iubesc echipa necondiționat. În plus, Rapid are un public cunoscător de fotbal. De aceea, echipa este deseori aplaudată și când pierde. Galeria apreciază munca și dăruirea, chiar dacă ai pierdut. Dar ferească Dumnezeu să fii indolent, atunci nu mai ai decât calea șinelor de tren. Și cu un astfel de public, Rapid va supraviețui indiferent de condiții și de vremurile care vin!
« Înapoi la INTERVIURI