Mesaj pentru rapidiști: scrieți din nou o poveste!

2368 afişări
17 Apr 2014 - 3:02:47 PM
Distribuie:

E ciudat. Cuvintele se aștern cu greu, zgârcite… Degetele se poticnesc pe tastatură fiindcă minții îi este greu să conceapă.

ovidiu-nahoi

Trebuie să scriu ceva pentru a încuraja echipa înainte de un meci extrem de important: meciul cu FC Clinceni. Ei bine … Rapidul joacă un meci care-i va jalona viitorul, care-i va marca, poate, următorii ani de existență – un meci cu FC Clinceni! O, Doamne!

Trebuie, așadar, să scriu. Scriu direct pentru jucătorii Rapidului, mai puțin, poate, pentru Daniel Pancu și Daniel Niculae. Și, poate, nici pentru Vali Negru. Lor nu am ce să le spun despre Rapid, cred că ei au să-mi spună mie multe lucruri și probabil chiar or să mi le spună, cândva, când vom avea timp de stat la povești.
Mă adresez celorlalți, celor tineri crescuți în Giulești și celor veniți de curând la noi. Nu vreau să vă spun cuvinte mari, nu vreau să vă dau pilde. Aș vrea să știți doar că, dacă veți trece de acest hop și veți reuși promovarea, atunci veți putea spune, la sfârșit: ”Am fost și eu acolo. Am scris și eu acea poveste”.

Și ca să vedeți ce înseamnă să scrii povești pentru Rapid, vă rog să citiți rândurile de mai jos, pe care le-am așternut, pentru ziarul ”Evenimentul zilei”, imediat după ce Rapid a bătut pe Feyenoord, în Europa League. Și dacă tot nu credeți, întrebați-i pe colegii voștri de echipă care au fost acolo.
Așadar, băieți, scrieți și voi o poveste! În rest, viitorul le va aranja pe toate. Iar noi vom pune lucrurile în ordine, vă promitem asta!

INIMI SI STATISTICI

Steaua si Dinamo bifeaza victorii pentru statistici. Rapid scrie povesti pentru inimi. Aceasta va ramane legea in Romania, cat va fi lumea si pamantul.

De la meciul de joi seara de pe Giulesti, teoreticienii fotbalului s-au straduit sa disece asezarile tactice, sa compare ”capul” lui Kuyt trimis milimetric pe langa bara cu executiile lui Buga si Niculae. Sau sa demonstreze cat de genial a fost Razvan Lucescu atunci cand a aglomerat jocul la 40 de metri de poarta si a dat ordin: ”Nicio minge pierduta in terenul nostru, nicio faza care sa ne prinda altfel decat grupati si cu fata la adversar!”.
Vorbe goale… Calificarea Rapidului nu poate fi teoretizata. Eliminarea liderului neinvins din campionatul Olandei de catre ocupanta locului 9 in campionatul Romaniei scapa oricaror rationamente logice. Rapid nu intra in tipare.

Joi seara, pe Giulesti, nu a fost vorba despre desene tactice. Degeaba s-a lamentat Erwin Koeman – mult prea arogantul Erwin Koeman – ca a fost mai bun in ambele meciuri, dar nu a obtinut meritata victorie.

Nu avea de unde sa stie ca joi seara nu s-a intamplat decat ceea ce trebuia sa se intample: Providenta a decis ca acela era momentul pentru a cerne mana cereasca din care nebunia sa se mai hraneasca pret de vreo cateva decenii. In cele aproape doua ore de inclestare, in care raportul de forte din teren a fost de 15.000 de suflete contra 11, Rapid nu numai ca s-a scuturat de complexele Liverpool, PSG si Arhnem. Rapid si-a mai castigat vreo cateva zeci, poate sute de mii de suporteri, care de-acum vor duce fenomenul dincolo de jumatatea acestui secol.

Insa cei care joi seara au tremurat pentru prima oara in viata pentru Rapid trebuie sa stie, din capul locului, in ce lume au aterizat.
In primul rand, nu tii cu Rapid pentru a obtine ”satisfactii”. Rapidismul nu este nici troc, nici contract social. Rapid nu este obligat sa te trimita radios la serviciu, in fiecare luni. Rapid nu-ti garanteaza nimic. Pur si simplu, tii cu Rapid pentru ca, dupa ce gusti din tot ceea ce inseamna viata, nu te-ai saturat si vrei sa mai iei cateva inghitituri din esenta cea mai tare.

Daca tii cu Rapid trebuie sa fii pregatit pentru toate marile incercari. Va trebui sa te bucuri de fiecare victorie, oricat de mica ar fi. Si sa inveti cele doua paradoxuri pe umerii carora se sprijina intreaga poveste: ”Toata lumea joaca meciuri, numai Rapid joaca finale” si ”Decat un gol urat, mai bine o bara frumoasa”.

Va mai trebui sa inveti ca fericirea dureaza o clipa – si trebuie sa fii suficient de inteligent ca sa n-o pierzi. Iar atunci cand te crezi in cer trebuie sa stii ca vei ajunge sa fii dat cu fruntea de pamant, cu mult mai repede decat iti inchipui. Vei urla de entuziasm si, in clipa urmatoare, vei ridica pumnul spre cer, strigand de disperare: ”De ce, Doamne, de ce acum, de ce aici, de ce tocmai noua?”. Si vei trece peste toate cu umor nebun – pentru ca fara aceasta platosa nu vei putea rezista.
Rapid nu e fotbal. Rapid e traire, pentru care ai curaj -sau nu ai. Pentru care esti pregatit – sau nu esti.

Calificarea de joi seara mai are un merit: este menita sa curete toate balele cu care oamenii ce cred in Rapid au fost improscati in ultimii ani. Acesti oameni, tineri si batrani, au inghitit ani de-a randul jigniri si ocari, li s-au aruncat in spate bascalii si vorbe grele. Li s-a infipt cutitul pe ascuns, piezis si smechereste, prin ziare, la radio si la televiziune. Au fost batjocoriti si scuipati in obraz pe stadioane, pana intr-acolo incat niste descreierati au ajuns sa-i ceara deportati sau dusi in camerele de gazare.
Acum, cei care i-au jignit ar trebui sa lase, rusinati, ochii in jos si sa spuna, cu voce scazuta: ”Iertati-ne. N-am stiut”. Nu pentru rapidisti trebuie sa o faca. Ci pentru a se simti impacati cu ei insisi.
De o vor face sau nu, treaba lor. Povestea noastra merge mai departe