Șocul și Speranța

2150 afişări
10 Noi 2014 - 12:30:23 PM
Distribuie:

Iată, că șocul mult așteptat la echipă e pe cale să se producă.

image

Or, s-a produs parțial. Căci, demisia lui Dinu Gheorghe-Vamă de la Astra Giurgiu și înțelegerea fermă că va veni la noi, la Rapid, este – s-o recunoaștem – un mare șoc. De bun augur. Și, pare-se, nu ne vom opri aici cu șocurile. Căci, desigur , experimentatul președinte va dori să vină cu o echipă de conducere a sa. Un antrenor… În general, preferințele tradișionale, prieteniile fotbalistice i le cunoaștem.Și , le enumerăm în ordine aleatorie. Fără vreo opșiune personală. Răzvan Lucescu, Rednic, Șumudică, Isăilă,… dar să ne înțelegem, lista aceasta este doar o deducție statistică a noastră. Nicidecum ”Lista lui Dinu”. Cea oficială. Care, mai mult ca sigur, va constitui un al doilea șoc în Giulești. Un alt șoc ar fi dedus din declarația de duminică a lui Marian Rada. Anume, că va rămâne oricum, la echipă , conform contractului, dar pe un alt post. Marian știe echipa bob cu bob, ca nimeni altul. Și, e cooperant. Rapidistul etern și la bine și la greu…

Ei bine, cu trei șocuri, ar trebui ca la meciul contra Ceahlăului Piatra Neamț, de pe Giulești, să nu mai avem probleme…

Este rândul alor noștri să ne șocheze. Să spargă gheața… Numai că aici e de luptat cu un automatism periculos: am cam uitat cum se dă gol. Am cam uitat ce e aceea o victorie, fie ea și una firească, acasă… Deși, pe lângă ascendentul care s-ar desprinde în favoarea noastră , presupus a se produce după cele trei șocuri, la care se adaugă situația dezastruoasă a oaspețilornoștri, ar trebui să fim învingători de pe acum. Cu toate că iar avem echipa descompletată. Însă, după cum am văzut la unii băieți în zilele recente de pregătire, cred că vine în sfârșit golul…vine în sfârșit victoria…Mă bazez mai ales pe avântul moral, energetic pozitiv, dat de șocurile sus-menționate. Apoi,omenește nene, cred că s-au săturat și ei, s-au plicitsit, băieții, să termine toate meciurile așa cum au făcut-o până acum…

… Din păcate, din păcate, din păcate… suportul acela trainic și sigur care era galeria, care era susținerea tribunelor, a suporterilor, a scăzut simțitor. Îngrijorător. Forța Giuleștiului s-a muiat ca pișcotu-n șampanie. Mai ales, din 25 iunie curent când la zi festivă elemente incoștiente ne-au stricat armonia. Lucru, se pare, greu reparabil.

Ar fi cazul, măi băieți, să uităm rivalitățile și prostiile. Căci, prostii sunt. Să ne uităm mai bine la starea echipei. La locul din clasament. De cătă vreme n-am mai fost noi pe-aici , pe nisipurile mișcătoare ? Dacă sunteți rapidiști adevărați, în numele spiritului giuleștean care dăinuie de peste 90 de ani, trebuie să depășiți situația. Ceea ce contează azi mai tare decât oricând și decât orice este Rapidul. Nu X sau Y din galeria de ”stânga” , ”dreapta” sau de ”centru”. Contează , numai și numai Rapidul. În micimea interselor, în meschinăria unora e posibil să nu mai vedeți că Rapid se poate scufunda? E nevoie de Unitate. E nevoie de încurajarea într-un singur glas. Cui nu-i convine, să plece în … Ghencea… în Ștefan cel Mare…

La meciul trecut a fost în tribună și fostul nostru jucător Constantinovici. Care m-a întrebat dacă am mai văzut vreodată Giuleștiul atât de pustiu? Nu, Costică, niciodată! Și sper să nici nu-l mai văd .

Iată, au apărut semne bune. Lucrurile , cangrenele vechi au început să dispară. S-a mai achitat din salarii. E un semn. Avem o rezervă, chiar prea mare, de jucători din care se poate alege. Mai ales că, ne-am înscris deja cu ”Rapid II”, în liga a 4-a din campionatul viitor. Avem un președinte cu experiență. Cu prestanță. Avem în față o mini-pauză de națională, care ne permite regruparea. Căci , după zodia moldavă de acasă – cu Iași, Piatra Neamț – ne așteaptă alta olteană, în deplasare la Craiova și Tg jiu. Echipe de bătut. Mai ales , ultima… Vine din nou CFR… Punct. Și apoi, va veni pauza mare de iarnă. Care, sperăm că va fi izbăvitoare. Când ne vom regrupa. Redefini. Reveni. Reînvia. Și eu sunt dezolat. Dezamăgit precum Constantinovici. Și, precum mulți vechi rapidiști. Dar…

Renaște SPERANȚA în Giulești! O victorie contra Ceahlăului o poate consolida . Pe ea, Speranța. Și, vă spun eu : Speranța nu moare ultima, precum se spune. În Giulești Speranța nu moare niciodată!!!

Că-mi vine așa să urlu, să răcnesc, să strig și să stric o veche lozincă din coplăria mea stângistă: << Rapidiști din toate ”țările”, uniți-vă ! >>

George STANCA