Daniel Nicolae: Suflet de Rapidist

Povestea mea începe în urmă cu 27 ani...Îmi aduc aminte când băteam mingea în spatele blocului, mai exact în zona Blvd. Constructorilor și auzeam ecoul de la stadionul Giulești, când se striga, când se cânta…și vorbim de trei stații de tramvai! Din momentul acela am visat să ajung pe stadionul din Giulești și să trăiesc pe viu ce auzeam eu în spatele blocului!

Bineînțeles, cui puteam spune despre dorința mea altcuiva decât bunicului meu, care la rândul lui și-a dus doi dintre copii lui sa facă junioratul la Rapid București! „ Tataie, am și eu o dorința, vreau să văd și eu un meci pe stadionul din Giulești, vreau să trăiesc și eu atmosfera pe care o auzeam doar printr-un ecou în spatele blocului!”. Aveam vârsta de 10 ani când am ajuns pentru prima dată pe stadionul din Giulești, împreună cu tataie de mână am intrat la tribuna 1 cu o emoție de nedescris, aveam să-mi îndeplinesc visul!

Povestea abia începe! Am avut ocazia să-l cunosc pe nea Puiu Niță, vecinul nostru, fost jucător la Rapid București și antrenor la juniori. La un moment dat jucam o partidă de fotbal în spatele blocului contra echipei băiatului lui, Ciprian, iar după meci el m-a întrebat dacă vreau să dau o proba la grupă de juniori 83, la care antrena nea Popică, totul mi se părea un vis!

Îmi aduc aminte cum aventura mea de junior a început la clubul care mi-a furat inima, pe timpul acela ne antrenam pe terenul de zgură de lângă bazinul de polo, scările le făceam pe stadion, la tribuna 2, ne schimbăm în vestiarul prin care trecuseră atât de multe Legende din istoria Rapidului, precum Dan Coe, Greavu, Motroc, Nae Manea și lista poate continua…totul părea un vis!

La final, voi menționa două dintre cele mai frumoase amintiri și cu astea îmi termin o parte din poveste, că despre Rapid pot povesti la nesfârșit.

Prima a fost când prin intermediul lui nea Puiu Niță am asistat la un antrenament al echipei Rapid pe stadionul din Giulești, direct pe gazon lângă băieți, eram cel mai fericit copil!

Iar a doua amintire a fost când nea Popică, Dumnezeu să-l ierte, a anunțat lista pentru copii de mingi la o partida din campionat, pe lista apărea și numele meu, Daniel Nicolae!

Acel moment din spatele blocului m-a făcut sa mă îndrăgostesc de echipa pe care o iubesc astăzi, mâine și până la ultimele clipe ale vieții!

Hai Rapid Giulești!