În sezonul trecut a pus umărul la promovarea Rapidului în liga a treia, jucând 27 de meciuri pentru clubul nostru, iar în turul acestui campionat a îmbrăcat tricoul adversarei noastre de sâmbătă, ACSM Oltenița.
Alex Olariu a lăsat cariera de fotbalist pentru cea de antrenor, iar din această iarnă se ocupă de grupa 2010 a Centrului de Performanță Rapid București, unde pune foarte mult suflet, iar micuții viitori fotbaliști ai Rapidului îl ascultă cu admirație, mai ales că este rapidist din tată-n fiu.
Cel poreclit Sumy a vorbit pentru fcrapid.ro despre meciul Rapidului de sâmbătă, dar și despre noua sa carieră, despre începuturile ca rapidist sau despre viață.
RB: Salut, Alex! În urmă cu un sezon puneai umărul la promovarea în Liga 3, iar în tur ai jucat la Oltenița. Cum vezi meciul de sâmbătă, dintre Oltenița și Rapid?
AO: Salut! Da, a fost o onoare, un vis devenit realitate să joc la Rapid, faptul că am fost alături de jucatori precum Pancu, Nico, Maftei, antrenat de Schumacher, pe care i-am avut în copilarie pe Posterele din revistele “Forza Rapid”, au fost momente de nedescris în cuvinte. În legătură cu meciul de sâmbătă, Ioan Chirilă spune în carte că ,,toate echipele joacă meciuri, numai Rapid derby-uri”. Va fi un meci de campionat cu încarcătură diferită. Rapid joaca pentru a-și consolida primul loc, iar Oltenița pentru a spala onoarea unui sezon slab, în pofida promisiunilor făcute la începutul campionatului.
RB: În tur, a fost o brigadă mare de rapidiști la Oltenița, cu tine, Burcea, Bădiță sau Florin Matei. Ce s-a întâmplat cu ei?
AO: Date fiind problemele financiare și instabilitatea băncii tehnice, neonorarea promisiunilor făcute, mulți au ales sa plece.
RB: Cum crezi ca ne poate surprinde Oltenița? Care sunt jucătorii care ne pot pune probleme?
AO: Diferența de valoare este mare, dar pot compensa prin dorința de a arata ca au și ei potențial. În plus, pentru majoritatea jucătorilor de la Oltenița, un meci oficial cu Rapid se poate juca o dată în viață.
RB: Ești rapidist din tata-n fiu. Mai ții minte când ai fost prima data pe Giulești? Poți sa ne povestești putin primii pași în fotbal?
AO: Primul meci al Rapidului la care am fost este finala de trista amintire cu Petrolul Ploiești, când am pierdut la penalty-uri. Aveam un an și jumătate la meciul de pe fostul stadion Lia Manoliu. Tot în acea perioada au fost și primii mei pași pe Giulești. Însă meciurile de care-mi aduc aminte cel mai bine sunt cele din sezonul 1998/99, la câștigarea celui de-al doilea titlul al Rapidului. În acea periodă am simțit pe propria piele ce înseamnă cu adevărat spiritul Rapidului, prin fascinanta atmosferă creată de suporterii noștri. Peste tot, în tribunele stadionului vedeai fulare, steaguri, jobene, confetti și neuitatele baloane verzi de la sponsorul respectiv de la acea vreme.
RB: La numai 25 de ani ai trecut de la suporter, la jucător al Rapidului, iar acum ai ales cariera de antenor. Ce te-a determinat sa te lași de fotbal și sa te apuci de antrenorat?
AO: Nu pot să zic că m-am lăsat de fotbal, doar că în viața mea prioritațile au devenit altele, și nu mai pot juca la un nivel pe care mi l-am dorit. M-am apucat de antrenorat deoarece asta mi-am dorit și mi-am propus să devin din ce în ce mai bun. Sunt la început de drum, am terminat facultatea, sunt licențiat în domeniu, voi urma cursurile școlii de antrenori și mă preocup să adun cât mai multe cunoștințe în noua meserie. Am în jurul meu oameni de la care învăț, care au încredere în mine și nu vreau să-i dezamăgesc.
RB: Cum este noua cariera?
AO: La nivelul de inițiere antrenoratul este o meserie ce poate fi descrisă prin răbdare și întelegere, unde trebuie să te adaptezi la caracterul copilului. Unii sunt mai jucăuși, alții mai serioși, iar copiii trebuie să se adapteze la exercițiile antrenorului.
RB: Cum este să antrenezi copii de 8-9 ani? Ce îți place cel mai mult la noua cariera?
AO: Am grupa de copii nascuți în 2010, plus câțiva copii de 2011, cu un potențial extraordinar. I-am înscris în campionat, la categoria lor de vârstă, însă fără puncte, pentru că, in opinia mea, să pui presiunea rezultatului pe jucător la această vârstă fragedă este greșit. Prin dorința părinților să câștige copilul toate meciurile, acesta se inhibă și pierde din placerea și atracția pentru fotbal, iar eu cred că aici s-a pierdut și din creativitatea jucătorilor români. La aceasta vârstă, copiii trebuie atrași la sport, să vină din placere, să vină totul de la ei. Din pacate, la noi în România, problema nu este la copil, ci la părinte. Mă bucur însă că la clubul nostru, majoritatea părinților au înțeles filosofia clubului.
RB: Care este antenorul tău preferat?
AO: Am lucrat cu mulți antrenori, și din noua, dar și din vechea generație. De la toți am avut de învățat. În schimb, un model din primul eșalon de la noi din tară este Edi Iordanescu, un antrenor care impune respect prin tot ceea ce face, îmi place modul lui de a gândi, chiar dacă nu a avut parte de o echipa mai mare, cu obiective înalte, pentru că aventura de la CFR nici nu se poate pune la CV. În schimb, mi-a plăcut și am crescut cu fotbalul italian, sunt fan AS Roma, susțin echipa națională a Italiei, iar dintre antrenorii străini preferați, cu sigurantă, într-un top restrâns se află Conte, Di Francesco și Ancelotti.
RB: Cum îți petreci timpul liber, mai ales acum că ești și proaspăt tătic?
AO: Este un sentiment unic în viață, un dar de la Dumnezeu. Mi-a schimbat viața într-una mult mai frumoasă. Când plec de acasă, mi-e gandul doar la ea. Anul 2018 a fost unul cu totul special pentru mine din toate punctele de vedere, nașterea fetiței mele, iar pe plan profesional trofeele câștigate împotriva contracandidatei noastre de anul trecut.
RB: Ai un mesaj pentru suporterii noștri?
AO: Au fost momente grele, când mulți ne cântau prohodul. Au fost momente frumoase în liga a patra, când am scris istorie în meciurile impotriva Stelei, momente tensionate în liga a treia, dar asta face parte din viața Rapidului. Până acum totul a avut un singur numitor comun, Suporterii Rapidului. Îmi doresc să îi știu sănătoși și fericiți alături de un Rapid care va urca încontinuu. Sper să nu-i mai dezamăgim vreodată. “S-a strâns astăzi în tribună, galeria cea mai bună…”
